teroare definitie

TEROÁRE s.f. Frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. ♦ Asuprire, apăsare bazată pe înspăimântare, pe intimidare. [< lat. terror, cf. it. terrore, fr. terreur]. substantiv femininteroare

TEROÁRE s. f. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare. ◊ asuprire bazată pe intimidare; timorare. (< fr. terreur, lat. terror) substantiv femininteroare

teroáre (-óri), s. f. – Groază, frică, panică. Fr. terreur. – Der. din fr., teroriza, vb.; terorism, s. n.; terorist, s. m. substantiv femininteroare

*teroáre f., pl. orĭ (lat. terror). Spaĭmă, groază: a inaugura un regim de teroare. Acela care cauzează teroare: acest bețiv e teroarea mahalaleĭ. V. panică. substantiv femininteroare

teroáre s. f., g.-d. art. terórii substantiv femininteroare

teroare f. groază: buciumele sună, răspândesc teroare BOL. substantiv femininteroare

Teroare f. perioada Revoluțiunii franceze sub regimul lui Robespierre (1793-1794), în timpul căreia mii de victime periră pe eșafod. substantiv femininteroare

TEROÁRE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris. substantiv femininteroare