TERMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază cantitatea de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacțiilor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. thermochimie]. substantiv feminintermochimie
TERMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele termice ce însoțesc reacțiile chimice. (< fr. thermochimie) substantiv feminintermochimie
*termo-chimíe f. (vgr. thermós, cald, și chimie). Partea chimiĭ care se ocupă de cantitățile de căldură puse în joc la combinațiunĭ. substantiv feminintermochimie
termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei substantiv feminintermochimie
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. substantiv feminintermochimie
termochimie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | termochimie | termochimia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | termochimii | termochimiei |
plural | — | — |