TÉRMIC, -Ă adj. Referitor la căldură. ◊ Centrală termică = centrală folosită pentru producerea căldurii. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) căldură”, „temperatură”. [< fr. thermique, it. termico]. adjectivtermic
TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique) adjectivtermic
*térmic, -ă adj. (d. vgr. thermós, cald). Fiz. Relativ la căldură: variațiunĭ termice. adjectivtermic
térmic adj. m., pl. térmici; f. térmică, pl. térmice adjectivtermic
TÉRMIC, -Ă, termici, -ce, adj. De căldură, privitor la căldură, care produce (sau se produce prin) căldură. ◊ Centrală termică = totalitatea clădirilor, instalațiilor și aparatelor în care se produce căldură, centralizat, pentru clădirile situate la o distanță relativ mică. Agent termic = substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. – Din fr. thermique. adjectivtermic
termic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | termic | termicul | termică | termica |
plural | termici | termicii | termice | termicele | |
genitiv-dativ | singular | termic | termicului | termice | termicei |
plural | termici | termicilor | termice | termicelor |