teritorial definitie

TERITORIÁL, -Ă adj. Referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu. ♦ Ape teritoriale = apele de lângă țărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora își exercită suveranitatea statul riveran. [Pron. -ri-al. / < fr. territorial]. adjectivteritorial

TERITORIÁL, -Ă adj. referitor la un teritoriu; de (pe) teritoriu. ♦ ape ~ e = apele de lângă țărm, până la o anumită depărtare, asupra cărora își exercită suveranitatea statul riveran. (< fr. territorial, lat. territorialis) adjectivteritorial

*teritoriál, -ă adj. (lat. territorialis). Relativ la teritoriŭ: impozit teritorial, întinderea teritorială. Armata teritorială, aceĭa care rămîne ca să apere teritoriu, compusă din oamenĭ ĭeșițĭ din rezervă. S. m. Soldat din armata teritorială. adjectivteritorial

teritoriál (-ri-al) adj. m., pl. teritoriáli; f. teritoriálă, pl. teritoriále adjectivteritorial

teritorial a. ce coprinde teritoriul; armata teritorială, compusă din toți aceia ce și-au făcut timpul de serviciu în armata activă și în rezervă, și destinată la apărarea interioară a teritoriului. adjectivteritorial

TERITORIÁL, -Ă, teritoriali, -e, adj. Care aparține unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = porțiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei țări. (în vechea organizare militară) Armată teritorială = armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial. adjectivteritorial