www.ReduPedia.ro
Definitie teren - ce inseamna teren - Dex Online

teren definitie

TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain]. substantiv neutru teren

terén (-nuri), s. n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activități, cîmp. Fr. terrain. substantiv neutru teren

terén s. n., pl. terénuri substantiv neutru teren

TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ~ ul = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain) substantiv neutru teren

teren n. 1. spațiu de pământ: a ocupa un teren vast; 2. pământul considerat sub raportul calităților sale productive: teren bun, prost; 3. solul considerat în raport cu caracterele sale geologice: teren jurasic; 4. fig. situațiunea spiritelor, starea împrejurărilor: a studia terenul (= fr. terrain). substantiv neutru teren

*terén n., pl. urĭ și e (fr. terrain, d. lat. pop. *terránum, cl. terrénum, teren, terrénus, de pămînt. V. țară). Oare-care întindere de pămînt: o casă cu un vast teren. Fel de pămînt de exploatat: teren arabil, petrolifer. Geol. Fel de pămînt după originea luĭ: teren de aluviune. Fig. Starea (dispozițiunea) spiritelor, oameniĭ cu care aĭ a face: a sonda, a cunoaște terenu. Situațiune bună, credit, stimă publică: a cîștiga teren asupra unuĭ adversar. Situațiune bună (saŭ rea) lucrurĭ în care te pricepĭ (orĭ nu): a fi pe terenu tăŭ, a te pune pe un teren bun (saŭ răŭ). Domeniŭ, cîmp de lucru: a lucra pe (saŭ în) terenu filologiiĭ. A ĭeși pe teren, a te bate în duel. A rămînea pe teren, a muri în duel. substantiv neutru teren

TERÉN, terenuri, s. n. 1. întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. substantiv neutru teren

mingea este în terenul lui... expr. (pub.) cel care trebuie să-și asume răspunderea este... substantiv neutru mingeaesteînterenullui

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță. substantiv neutru aîngropamingeanterenuladversarului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului teren

teren   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teren terenul
plural terenuri terenurile
genitiv-dativ singular teren terenului
plural terenuri terenurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z