terbiu definitie

credit rapid online ifn

TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. terbium]. substantiv neutruterbiu

TÉRBIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. terbium) substantiv neutruterbiu

credit rapid online ifn

*térbiŭ, V. ytterbiŭ. substantiv neutruterbiŭ

térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb substantiv neutruterbiu

TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.- Din fr. terbium. substantiv neutruterbiu

*yttérbiŭ n. Chim. Un metal neizolat încă, presupus că se află în silicatele (gadolinită) de la Ytterby, în Suedia. Are o greutate atomică de 173. – Și terbiŭ. substantiv neutruytterbiŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiterbiu

terbiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular terbiu terbiul
plural
genitiv-dativ singular terbiu terbiului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z