reduceri si promotii 2018
Definitie terasă - ce inseamna terasă - Dex Online

terasă definitie

TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse]. substantiv feminin terasă

terásă (-se), s. f.1. Taluz, platformă. – 2. Balcon, pridvor, foișor. – Mr. tărață. Fr. terrase, în mr. din it. terrazza, cf. ngr. τεράτσα. substantiv feminin terasă

*terásă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămînt). Înălțătură de pămînt, platformă, prispă lată pavată saŭ pardosită de așezat mese, scaune ș. a. Acoperemînt [!] plan făcut la o casă așa în cît [!] să se poată așeza mese și scaune (ca´n țările calde). Teren natural înălțat și plan. – Și terață (it. terrazza). V. așezătură, podiș, grindiș, verandă. substantiv feminin terasă

terásă s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse substantiv feminin terasă

TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse) substantiv feminin terasă

terasă f. 1. înălțătură de pământ sprijinită în genere de o zidărie; 2. acoperiș plan la o casă: terasele sunt foarte comune în țările calde; 3. lucrare de zidărie în formă de galerie descoperită (= fr. terrasse). substantiv feminin terasă

TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. substantiv feminin terasă

TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse. substantiv feminin terasă

TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser]. verb tranzitiv terasa

TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser) verb tranzitiv terasa

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser. verb tranzitiv terasa

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului terasă

terasă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tera terasa
plural terase terasele
genitiv-dativ singular terase terasei
plural terase teraselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z