teorie definitie

TEORÍE s.f. 1. Reflectare sistematizată, generalizată a unui ansamblu de cunoștințe și de idei, privind unele domenii ale realității obiective sau ale conștiinței sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică; ansamblu de cunoștințe, de idei, de ipoteze care dau explicația unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. théorie, lat., gr. theoria]. substantiv femininteorie

teoríe (-íi), s. f. – Sistem, doctrină. Gr. θεωρία (sec. XVIII, cf. Gáldi 260) și modern din fr. théorie. Der. teoremă, s. f., din fr. théorème; teoretic, adj., după germ. theoretisch; teoreticon, s. n. (manual de muzică religioasă), din gr. θεωρετιϰόν; teoretician, s. m., după fr. théoricien. substantiv femininteorie

teorie f. deputațiune solemnă ce Atenienii trimiteau pe tot anul la Delphi spre a oferi sacrificii. substantiv femininteorie

TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) substantiv femininteorie

1) *teoríe f. (vgr. theoria, contemplare, teorie, studiŭ, d. theoréo, contemplez). Știința principiilor, a regulelor (deosebită de practică): teoria și practica uneĭ arte, uneĭ științe. Opiniune sistematizată: teoriĭ politice. Explicațiunea științifică a unor fapte: teoria atomică, teoria magnetizmuluĭ [!]. substantiv femininteorie

2) *teoríe f. (vgr. theoria, d. theós, zeŭ, și óra, grijă). Deputațiune solemnă trimeasă de orașele greceștĭ la sărbătorile zeilor, la marile jocurĭ, la un oracul ș. a. substantiv femininteorie

teoríe (te-o-) s. f., art. teoría, g.-d. art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile substantiv femininteorie

teorie f. 1. cunoștința principiilor, în afară de practică; 2. totalitatea științifică ce rezultă dintr’o serie de legi, la cari s’adaogă fapte de observațiune: teoria magnetismului; 3. toate principiile proprii unei arte; 4. opiniuni sistematizate: teorii politice; 5. principiile manevrelor militare: soldatul învață teoria. substantiv femininteorie

TEORÍE, teorii, s. f. 1. Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor. 2. Oricare dintre încercările de a explica același set de fapte sau aceeași problemă. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcarea materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. substantiv femininteorie