teogonie definitie

credit rapid online ifn

TEOGONÍE s.f. Totalitatea miturilor care au ca temă originea zeilor; genealogia zeilor. ♦ Totalitatea divinităților unei religii politeiste. [Gen. -iei. / < fr. théogonie, cf. gr. theos – zeu, gonosgenerație]. substantiv femininteogonie

TEOGONÍE s. f. 1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea și genealogia zeilor. 2. totalitatea divinităților unui popor. (< fr. théogonie) substantiv femininteogonie

credit rapid online ifn

*teogoníe f. (vgr. theogonia, d. theos, zeŭ, și gónos, generațiune). Genealogia și filiațiunea zeilor: „Teogonia” luĭ Esiod. Totalitatea zeilor adorațĭ de un popor politeist: teogonia Indienilor. V. cozmografie [!], mitologie. substantiv femininteogonie

!teogoníe (te-o-) s. f., art. teogonía, g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi, art. teogoníile substantiv femininteogonie

teogonie f. genealogia zeilor păgâni: Teogonia lui Hesiod. substantiv femininteogonie

TEOGONÍE, teogonii, s. f. (în religiile politeiste) Nașterea zeilor, ca act care precede cosmogonia. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. substantiv femininteogonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiteogonie

teogonie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teogonie teogonia
plural teogonii teogoniile
genitiv-dativ singular teogonii teogoniei
plural teogonii teogoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z