TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității]. substantiv femininteofanie
TEOFANÍE s. f. apariție, manifestare a divinității sub formă materială. (< fr. théophanie) substantiv femininteofanie
teofaníe (livr.) (te-o-) s. f., art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníile substantiv femininteofanie
TEOFANÍE, teofanii s. f. (Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinității în fața oamenilor. [Pr.: te-o-] – Din fr. théophanie. substantiv femininteofanie
teofanie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | teofanie | teofania |
plural | teofanii | teofaniile | |
genitiv-dativ | singular | teofanii | teofaniei |
plural | teofanii | teofaniilor |