TEODOLÍT s.n. Instrument optic goniometric de precizie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor, folosit în geodezie și astronomie. [Pron. te-o-. / < fr. théodolite]. substantiv neutruteodolit
TEODOLÍT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite) substantiv neutruteodolit
*teodolít n., pl. e (ar. al-idhâda, alidadă, maĭ vechĭ alydeday, apoĭ athelida, căruĭa i s´a pus art. engl. the și s´a făcut fr. théodolite). Mat. Un instrument geodezic de făcut planurĭ și de măsurat unghĭurile reduse la orizont și la distanțele zenitale (ceĭa ce odinioară se făcea cu astrolabu). V. ecŭatorial. substantiv neutruteodolit
teodolít (te-o-) s. n., pl. teodolíte substantiv neutruteodolit
teodolit n. instrument geodezic pentru măsurarea unghiurilor la un plan orizontal. substantiv neutruteodolit
TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. substantiv neutruteodolit
teodolit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | teodolit | teodolitul |
plural | teodolite | teodolitele | |
genitiv-dativ | singular | teodolit | teodolitului |
plural | teodolite | teodolitelor |