TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique]. adjectiv teocratic
*teocrátic, -ă adj. (d. teocrație). Relativ la teocrație: putere teocratică. Adv. Pin [!] teocrație. adjectiv teocratic
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice adjectiv teocratic
teocratic a. ce are caracterul teocrației: Stat teocratic. adjectiv teocratic
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique. adjectiv teocratic
teocratic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | teocratic | teocraticul | teocratică | teocratica |
plural | teocratici | teocraticii | teocratice | teocraticele | |
genitiv-dativ | singular | teocratic | teocraticului | teocratice | teocraticei |
plural | teocratici | teocraticilor | teocratice | teocraticelor |