tentacul definitie

TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum]. substantiv neutru tentacul

TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum) substantiv neutru tentacul

*tentácul n., pl. e (lat. științific tentáculum, d. lat. tentare, a pipăi, a încerca; fr. tentacule). Zool. Un fel de prelungirĭ (de mustățĭ) cu care multe animale (molusce, infuzoriĭ) pipăĭe saŭ apucă. substantiv neutru tentacul

tentácul s. n., pl. tentácule substantiv neutru tentacul

tentacul n. apendice mobil la unele animale, servindu-le de organ tactil. substantiv neutru tentacul

TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. substantiv neutru tentacul