tensometrie definitie

TENSOMETRÍE s.f. Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor. [Gen. -iei. / < fr. tensométrie, cf. lat. tensus – întins, gr. metron – măsură]. substantiv feminintensometrie

TENSOMETRÍE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr. tensométrie) substantiv feminintensometrie

tensometríe (-me-tri-) s. f., art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríei substantiv feminintensometrie

TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. substantiv feminintensometrie