TENSIONÁT, -Ă adj. (tehn.) întins (prin procedee mecanice). ◊ (fig.; despre o situație) încordat. ◊ (fig.; despre oameni) în stare de mare tensiune nervoasă. (< tensiona) adjectivtensionat
TENSIONÁT, -Ă, tensionați, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona. adjectivtensionat
TENSIONÁ vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner]. verb tranzitivtensiona
TENSIONÁ vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner) verb tranzitivtensiona
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner. verb tranzitivtensiona
tensionat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tensionat | tensionatul | tensionată | tensionata |
plural | tensionați | tensionații | tensionate | tensionatele | |
genitiv-dativ | singular | tensionat | tensionatului | tensionate | tensionatei |
plural | tensionați | tensionaților | tensionate | tensionatelor |