TENCURÉL, tencurele, s. n. Diminutiv al lui teanc. substantiv neutrutencurel
tencurel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tencurel | tencurelul |
plural | tencurele | tencurelele | |
genitiv-dativ | singular | tencurel | tencurelului |
plural | tencurele | tencurelelor |