tencuire definitie

credit rapid online ifn

tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri substantiv feminintencuire

TENCUÍRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui. substantiv feminintencuire

credit rapid online ifn

tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește). verb tranzitivtencui

tencui, tencuiesc v. t. a bate. verb tranzitivtencui

tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă verb tranzitivtencui

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)]. verb tranzitivtencuì

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty. verb tranzitivtencui

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper [!] un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc. verb tranzitivtencuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitencuire

tencuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tencuire tencuirea
plural tencuiri tencuirile
genitiv-dativ singular tencuiri tencuirii
plural tencuiri tencuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z