tencui definitie

credit rapid online ifn

tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește). verb tranzitivtencui

tencui, tencuiesc v. t. a bate. verb tranzitivtencui

credit rapid online ifn

tencuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 să tencuiáscă verb tranzitivtencui

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)]. verb tranzitivtencuì

TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty. verb tranzitivtencui

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper [!] un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc. verb tranzitivtencuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitencui

tencui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)tencui tencuire tencuit tencuind singular plural
tencuind tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tencuiesc (să)tencuiesc tencuiam tencuii tencuisem
a II-a (tu) tencuiești (să)tencuiești tencuiai tencuiși tencuiseși
a III-a (el, ea) tencuiește (să)tencuiai tencuia tencui tencuise
plural I (noi) tencuim (să)tencuim tencuiam tencuirăm tencuiserăm
a II-a (voi) tencuiți (să)tencuiți tencuiați tencuirăți tencuiserăți
a III-a (ei, ele) tencuiesc (să)tencuiască tencuiau tencui tencuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z