TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel) substantiv neutrutenaclu
tenaclu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tenaclu | tenaclul |
plural | tenacluri | tenaclurile | |
genitiv-dativ | singular | tenaclu | tenaclului |
plural | tenacle | tenaclurilor |