reduceri si promotii 2018
Definitie tempo - ce inseamna tempo - Dex Online

tempo definitie

TÉMPO s.n. 1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo]. substantiv neutru tempo

TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început. (< it., fr. tempo) substantiv neutru tempo

témpo s. n., art. témpoul; pl. témpouri substantiv neutru tempo

*témpo n. (cuv. it.). Muz. Ritm, cadență, măsura timpuluĭ. substantiv neutru tempo

TÉMPO, tempouri, s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se, execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. substantiv neutru tempo

A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo]. substantiv neutru atempo

A TÉMPO loc. adv. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte). (< it. a tempo) substantiv neutru atempo

a témpo (it.) loc. adv. substantiv neutru atempo

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tempo

tempo   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tempo tempoul
plural tempouri tempourile
genitiv-dativ singular tempo tempoului
plural tempouri tempourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z