TEMPERÁT adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului, cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatură) la care intervalele de tonuri sunt împărțite în câte două semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. temperé]. adjectivtemperat
TEMPERÁT adj. 1. moderat, potolit. ♦ climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (muz.) sistem ~ = sistem melodic bazat pe diviziunea octavei în 12 semitonuri egale, suprimând diferența dintre semitonurile diatonice și cele cromatice. (< fr. temperé, it. temperato) adjectivtemperat
*temperát, -ă adj. (lat. temperatus): Moderat, cumpătat: om temperat. Potrivit, mijlociŭ (în temperatură): zona temperată. Adv. În mod temperat. adjectivtemperat
!temperát adj. m., pl. temperáți; f. temperátă, pl. temperáte adjectivtemperat
temperat a. 1. nici prea cald nici prea rece: climă temperată; 2. fig. așezat, moderat; 3. se zice de un stil intermediar între cel simplu și cel sublim. adjectivtemperat
TEMPERÁT, -Ă, temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit, ◊ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré. adjectivtemperat
TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare]. verb tranzitivtempera
TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare) verb tranzitivtempera
temperà v. 1. a micșora prisosul unei calități: a tempera tăria vinului cu apă; 2. Med. a alina, a ușuia; 3. fig. a pune o măsură dreaptă: a tempera blândețea și severitatea. verb tranzitivtemperà
TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare. verb tranzitivtempera
*temperéz v. tr. (lat. témpero, -ráre. V. stîmpăr). Stîmpăr, moderez: a tempera căldura. Fig. Astîmpăr, liniștesc, alin: bătrîneța temperează pasiunile. verb tranzitivtemperez
temperat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | temperat | temperatul | temperată | temperata |
plural | temperați | temperații | temperate | temperatele | |
genitiv-dativ | singular | temperat | temperatului | temperate | temperatei |
plural | temperați | temperaților | temperate | temperatelor |