temeinic definitie

teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ). adjectiv temeĭnic

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice adjectiv temeinic

temeinic a. ce are temeiu, solid. adjectiv temeinic

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic. adjectiv temeinic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului temeinic

temeinic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular temeinic temeinicul temeinică temeinica
plural temeinici temeinicii temeinice temeinicele
genitiv-dativ singular temeinic temeinicului temeinice temeinicei
plural temeinici temeinicilor temeinice temeinicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z