televorbitor definitie

credit rapid online ifn

TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor]. substantiv neutrutelevorbitor

TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele1- + vorbitor) substantiv neutrutelevorbitor

credit rapid online ifn

televorbitór s. n., pl. televorbitoáre substantiv neutrutelevorbitor

TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. substantiv neutrutelevorbitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitelevorbitor

televorbitor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular televorbitor televorbitorul
plural televorbitoare televorbitoarele
genitiv-dativ singular televorbitor televorbitorului
plural televorbitoare televorbitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z