TELEMETRÁ vb. tr., intr. a viza cu telemetrul. (< fr. télémétrer) verb tranzitivtelemetra
telemetra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)telemetra | telemetrare | telemetrat | telemetrând | singular | plural | ||
telemetrând | telemetrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | telemetrez | (să)telemetrez | telemetram | telemetrai | telemetrasem | |
a II-a (tu) | telemetrezi | (să)telemetrezi | telemetrai | telemetrași | telemetraseși | ||
a III-a (el, ea) | telemetrează | (să)telemetrai | telemetra | telemetră | telemetrase | ||
plural | I (noi) | telemetrăm | (să)telemetrăm | telemetram | telemetrarăm | telemetraserăm | |
a II-a (voi) | telemetrați | (să)telemetrați | telemetrați | telemetrarăți | telemetraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | telemetrează | (să)telemetreze | telemetrau | telemetrară | telemetraseră |