TELEFONOMÉTRU s.n. Contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. [< fr. téléphonomètre]. substantiv neutrutelefonometru
TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre) substantiv neutrutelefonometru
TELEFONOMÉTRU, telefonometre, s. n. Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor telefonice. – Din fr. téléphonomètre. substantiv neutrutelefonometru
telefonometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | telefonometru | telefonometrul |
plural | telefonometre | telefonometrele | |
genitiv-dativ | singular | telefonometru | telefonometrului |
plural | telefonometre | telefonometrelor |