TELEFÓNIC, -Ă adj. Referitor la telefon; transmis prin telefon. [< fr. téléphonique]. adjectivtelefonic
*telefónic, -ă adj. (d. telefon). Relativ la telefon. Transmis pin [!] telefon: știrĭ telefonice. Adv. Pin telefon. adjectivtelefonic
telefónic adj. m., pl. telefónici; f. telefónică, pl. telefónice adjectivtelefonic
telefonic a. ce ține de telefon: linie telefonică. adjectivtelefonic
TELEFÓNIC, -Ă, telefonici, -ce, adj. Care aparține telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefânie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (de obicei la o centrală telefonică) pentru o convorbire interurbană. – Din fr. téléphonique. adjectivtelefonic
telefonic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | telefonic | telefonicul | telefonică | telefonica |
plural | telefonici | telefonicii | telefonice | telefonicele | |
genitiv-dativ | singular | telefonic | telefonicului | telefonice | telefonicei |
plural | telefonici | telefonicilor | telefonice | telefonicelor |