tele definitie
2) tăŭ, ta pron. posesiv de pers. III, pl. tăĭ, tăle în sud, tale în nord și tele în vest (lat. tuus, tua, pop. *tous; it. tuo, tua). Care ține de tine saŭ de care țiĭ tu: capu tăŭ, haĭna ta, țara ta. Cu numele de rudenie (sing. fam.) devine enclitic supt [!] forma -tu, -ta (ca și săŭ în -su, -sa): frate-tu (fals frate-tăŭ), soră-ta, nevastă-ta, (gen.) al lu frate-tu, al soră-tiĭ, al neveste-tiĭ. invariabil tăŭ
TELE- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) la distanță”, „prin intermediul televiziunii”. [Var. tel-. / < fr. télé-, cf. gr. tele – departe]. invariabil tele
TELE1- elem. tel2(e)-. invariabil tele
TÉLE2 s. f. televiziune. (< fr. télé) invariabil tele
tele- Pref. care indică ideea de distanță mare. Gr. τήλε-, prin intermediul fr. télé-. invariabil tele
TELE- 1. Element de compunere însemnând „departe”, „la distanță”, „de departe” care servește la formarea unor substantive, adjective sau verbe. 2. Formă abreviată pentru televiziune, care, izolându-se, a devenit element de compunere cu sensul „televiziune”, „televizor” și servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din fr. télé-. invariabil tele