Alege sensul dorit: tei -substantiv masculin tei -substantiv neutru

tei definitie

credit rapid online ifn

téi (-i), s. m. – Arbore cu frunze în formă de inimă (Tilia). – Mr. tel’u. Lat. tĭlĭa, redus la modelul decl. m., ca toate numele de arbori (Pușcariu 1725; REW 8735), cf. it. tiglio, prov. telh, fr. til, cat. tell.Der. teios, adj. (dur, rezistent; fibros; se zice despre o varietate de struguri); teișor, s. m. (arbust exotic, Kerria japonica; aglică, cununiță; Spiraea ulmifolia); teiță, s. f. (odogaci, Saponaria officinalis); teiș, s. n. (pădure de tei); înteioșa, vb. refl. (Olt., a se face fibros). substantiv masculintei

teĭ m. (lat. pop. *tĭlium, îld. tĭlia, teĭ, it. tiglio, pv. telh, vfr. teil [nfr. tilleul, d. *tiliolum]). Un frumos copac, tipu familiiĭ tiliaceelor, cu frunze marĭ de coloare [!] maĭ deschisă pe dos de cît pe față, cu florĭ foarte mirositoare, din care se face o infuziune sudorifică și potolitoare (tilia platyphyllos). Floare de teĭ: era răcit și bea ceaĭ de teĭ. S. n., pl. e. Funie de coajă de teĭ: un car legat cu teĭe și curmele. Teĭ prăjit. V. călină. substantiv masculinteĭ

credit rapid online ifn

tei1 (arbore) s. m., pl. tei, art. téii substantiv masculintei

tei2 (fibră) s. n., pl. téie substantiv masculintei

TEI, (1) tei, s. m., (2) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-roșiatic, ușor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore înalt până la 20 m, ale cărui flori se folosesc în farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibră din scoarța de tei (1), folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini. ◊ Expr. A lega două-n tei = a reuși să adune ceva avere. A găsi tei de curmei = a găsi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia). substantiv masculintei

teiu-beleiu n. în locuțiunea nu-i teiu-beleiu, ci-i beleiu-teiu, adică e tot una (CR.). [Lit. teiu alb]. substantiv masculinteiubeleiu

teĭ m. (lat. pop. *tĭlium, îld. tĭlia, teĭ, it. tiglio, pv. telh, vfr. teil [nfr. tilleul, d. *tiliolum]). Un frumos copac, tipu familiiĭ tiliaceelor, cu frunze marĭ de coloare [!] maĭ deschisă pe dos de cît pe față, cu florĭ foarte mirositoare, din care se face o infuziune sudorifică și potolitoare (tilia platyphyllos). Floare de teĭ: era răcit și bea ceaĭ de teĭ. S. n., pl. e. Funie de coajă de teĭ: un car legat cu teĭe și curmele. Teĭ prăjit. V. călină. substantiv neutruteĭ

teiu m. 1. arbore mare și frumos al cărui lemn alb, moale și ușor, se Întrebuințează în ebenisterie (Tilia platyphyllos); 2. floarea-i plăcut, mirositoare din care se fac infuziuni antispasmodice și sudorifice; 3. scoarța de teiu din care se fac funii: curmeiu de teiu. [Lat. TILIA]. temporarteiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitei

tei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tei teiul
plural teie teiele
genitiv-dativ singular tei teiului
plural teie teielor
tei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tei teiul
plural teie teiele
genitiv-dativ singular tei teiului
plural teie teielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z