tegument definitie

TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum]. substantiv neutrutegument

TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum) substantiv neutrutegument

*tegumént n., pl. e (lat. tegumentum, d. tégere, a acoperi). Anat. Învăliș (ca: pelea [!], păru, penele, solziĭ). Bot. Învălișu grăunțelor. substantiv neutrutegument

tegumént s. n., pl. teguménte substantiv neutrutegument

tegument n. înveliș (mai ales de grăunțe). substantiv neutrutegument

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. substantiv neutrutegument