tedeum definitie

TEDÉUM s.n. Slujbă, serviciu divin care se oficiază în împrejurări solemne. [Pron. -de-um. / < lat., fr. Te Deum (laudamus)]. substantiv neutrutedeum

TEDÉUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/) substantiv neutrutedeum

te déum n., pl. urĭ (lat. te Deum laudamus, „pe tine, Doamne, te lăudăm”, cum începe un vestit cîntec al bisericiĭ catolice). Serviciŭ religios solemn. V. slavoslovie. substantiv neutrutedeum

tedéum (serviciu religios) (-de-um) s. n., pl. tedéumuri substantiv neutrutedeum

te-deum n. cântec bisericesc de mulțumire, recitat la împrejurări solemne. substantiv neutrutedeum

TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (în forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus]. substantiv neutrutedeum