teasc definitie

teásc (-curi), s. n. – 1. Presă, lagăr. – 2. Presă, mașină de tipărit. – 3. Presă, instrument de tortură. Sl. tĕskŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 405), cf. sb. tijesak, ceh. tesak, rus. tiski. – Der. tescui, vb. ( a presa, a stoarce; a comprima, a turti; a strivi, a zdrobi), din sl. tĕskovati; tescovină (var. tiscovină), s. f. (foloștină, pielița strugurelui stors; țuică extrasă din foloștină); tescuitură, s. f. (înv., chin, tortură); tisci (var. tixi), vb. (a presa, a comprima, a strînge, a îndesa), probabil din sl. tiskati (pentru alterarea cons., cf. teșcoi › tecșoi). Din rom. provine sb. tjaska (Dacor., X, 34). substantiv neutruteasc

teasc s. n., pl. teáscuri substantiv neutruteasc

teasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. tĭeskŭ, tiskŭ, teasc). Mașină de stors poame (strugurĭ, măsline). Presă, mașină de îndesat lucrurile. Mașină de tipărit (Vechĭ). A pune la teasc, a tescui. V. stambă. substantiv neutruteasc

teasc n. 1. mașină de tipărit, presă; 2. mașină mare de călcat struguri, măsline, spre a face vin, uleiu. [Slav. TĬESKŬ]. substantiv neutruteasc

TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. substantiv neutruteasc