teafăr definitie

teáfăr (-ră), adj.1. Intact, nevătămat, întreg. – 2. Cuminte, înțelept. Origine necunoscută. Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pînă acum, din sl. *techinŭbg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din sl. tνrŭdŭ „puternic” (Scriban) nu sînt mai convingătoare. Nu știm dacă are vreo legătură cu teferici. adjectiv teafăr

teáfăr, -ă adj., pl. teferĭ, tefere (cp. cu vsl. tyrŭdŭ, tare, țeapăn). Întreg, sănătos, nevătămat (la trup și la minte): a scăpat teafăr. Pe semne că nu eștĭ teafăr, pe semne că eștĭ cam nebun. adjectiv teafăr

teáfăr adj. m., pl. téferi; f. teáfără, pl. téfere adjectiv teafăr

teafăr a. și adv. 1. bun sănătos (de corp sau de minte); 2. fig. cu obrazul cutat. [Slav. TVRŬDŬ, tare, țeapăn]. adjectiv teafăr

TEÁFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Sănătos, întreg, nevătămat; zdravăn. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte. – Et. nec. adjectiv teafăr

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului teafăr

teafăr   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teafăr teafărul teafără teafăra
plural teferi teferii tefere teferele
genitiv-dativ singular teafăr teafărului tefere teferei
plural teferi teferilor tefere teferelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z