TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme) substantiv neutrutautocronism
TAUTOCRONÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unui punct material, care, pornind fără viteză inițială, descrie o curbă tautocronă. [< fr. tautochronisme]. substantiv neutrutautocronism
tautocronísm (ta-u-to-cro-) s. n. substantiv neutrutautocronism
tautocronism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tautocronism | tautocronismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tautocronism | tautocronismului |
plural | — | — |