taur definitie

credit rapid online ifn

taúr (-ri), s. m.1. Bic, buhai, gonitor. – 2. Al doilea semn al zodiacului. – 3. Rădașcă (Lucanus cervus). – Mr. tavru. Lat. taurus (Pușcariu 1721; REW 8602), cf. alb. ter (Philippide, II, 656), it., cat., sp. toro (calabr. táuru), prov. taur, v. fr. tor, port. touro. substantiv masculintaur

táur m. (lat. taurus, d. vgr. taûros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pv. touro). Boŭ întreg, boŭ nejugănit (bos taurus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiaculuĭ (April). – În vest și táure, vechĭ táore. În est buhaĭ, în Olt. Ban. bic. substantiv masculintaur

credit rapid online ifn

táur s. m., pl. táuri substantiv masculintaur

taur m. 1. bou nejugănit (Bos taurus); 2. fig. om sdravăn; 3. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. TAURUS]. substantiv masculintaur

TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus. substantiv masculintaur

taur comunal expr. bărbat viril. substantiv masculintaurcomunal

Óchiul-Táurului (stea) (-Ta-u-) s. propriu m. substantiv masculinochiul-taurului

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitaur

taur  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular taur taurul
plural tauri taurii
genitiv-dativ singular taur taurului
plural tauri taurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z