tatu definitie

TATÚ s.m. Mamifer edentat cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase, care trăiește în America tropicală. [Pl. invar. / < fr. tatou < tatu – cuv. tupi]. substantiv masculintatu

TATÚ s. m. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un țesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem. (< fr. tatou) substantiv masculintatu

tátu, s.m. – (pop.) Tată. „Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatu nost” (Țiplea 1906). – Din tata. substantiv masculintatu

tátă m., pl. tațĭ, gen. al tatăluĭ, fam. al tatiĭ saŭ al lu tata (lat. fam. tata = pater, tată; it. sp. pg. tata. D. rom. vine vsl. sîrb. ceh. pol. tata, bg. tate [dim. tatko, sîrb. tajko, de unde rom. taĭcă], ngr. tatás). Părinte, acela care dă vĭață unuĭ copil. Tatăl nostru, numele celeĭ maĭ însemnate rugăcĭunĭ creștineștĭ, care începe cu aceste cuvinte. A ști ceva ca pe „Tatăl nostru”, a ști foarte bine (pe de rost). – Forma art. tatăl e arhaică și literară. În vorbă se zice numaĭ tata, în est și tatu (Con. 274). Copiiĭ zic: vine tata, tată ! Ca alintăturĭ: tataĭa (est), tăticu (vest), tătucă, tătucu, tătuța, tătuțu. V. tetea. substantiv masculintată

tátu, V. tată. substantiv masculintatu

*tatú m. (fr. tatou, un cuv. brazilian indigen). Zool. Un animal edentat din America de Sud acoperit c´o chĭurasă de solzĭ. substantiv masculintatu

tatú s. m., art. tatúul; pl. tatú substantiv masculintatu

TATÚ, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți, cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile, care trăiesc în America Centrală, de Sud și în Mexic; animal aparținând unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou. substantiv masculintatu