tarif definitie

TARÍF s.n. Listă cuprinzând prețurile unor mărfuri, taxele vamale, costul biletelor la trenuri etc. ♦ Sistem de norme pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă. [Pl. -fe, -furi. / < fr. tarif]. substantiv neutrutarif

TARÍF s. n. 1. listă cuprinzând prețurile unor mărfuri sau servicii, transporturi, taxe vamale etc. 2. sistem de norme pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă. (< fr. tarif, it. tariffa, germ. Tarif) substantiv neutrutarif

*taríf n., pl. e și urĭ, și *tarífă f., pl. e (fr. tarif, d. it. tariffa, care vine d. ar. ta῾arifa, notificare: rus. tarif). Tabloŭ de prețurĭ saŭ de taxe: tarif vamal. substantiv neutrutarif

taríf s. n., pl. tarífe substantiv neutrutarif

TARÍF, tarife, s. n. 1. Preț (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transport, telefon, radio, consum de energie electrică etc. ♦ Retribuție oficială stabilită pentru o anumită muncă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru diferite servicii (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (în sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif. substantiv neutrutarif

tarif(ă) n. și f. tablou ce indică prețul unor lucruri, taxă de intrare, ieșire sau trecere: tarif(ă) vamal(ă). substantiv neutrutarifă