*tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit. substantiv neutrutarabulus
tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli]. substantiv neutrutarabulus
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”. substantiv neutrutarabulus
tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin). temporartarabuluș
tarabulus substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tarabulus | tarabulusul |
plural | tarabuluse | tarabulusele | |
genitiv-dativ | singular | tarabulus | tarabulusului |
plural | tarabuluse | tarabuluselor |