TAPISÁRE s.f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var. tapițare s.f. / < tapisa]. substantiv feminintapisare
TAPISÁRE2 s. f. v. tapițare. substantiv feminintapisare
TAPISÁRE1, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei. – V. tapisa. substantiv feminintapisare
TAPISÁ vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona. 2. A tapeta. [Var. tapița vb. I. / < fr. tapisser]. verb tranzitivtapisa
TAPISÁ/TAPIȚÁ vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr. tapisser, germ. tapizieren) verb tranzitivtapisa
tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză verb tranzitivtapisa
TAPISÁ2 vb. I v. tapița. verb tranzitivtapisa
TAPISÁ1, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser. verb tranzitivtapisa
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper [!] cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ. verb tranzitivtapetez
tapisare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tapisare | tapisarea |
plural | tapisări | tapisările | |
genitiv-dativ | singular | tapisări | tapisării |
plural | tapisări | tapisărilor |