TAPISÁ vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona. 2. A tapeta. [Var. tapița vb. I. / < fr. tapisser]. verb tranzitiv tapisa
TAPISÁ/TAPIȚÁ vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr. tapisser, germ. tapizieren) verb tranzitiv tapisa
tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză verb tranzitiv tapisa
TAPISÁ1, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser. verb tranzitiv tapisa
TAPISÁ2 vb. I v. tapița. verb tranzitiv tapisa
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper [!] cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ. verb tranzitiv tapetez
| tapisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) tapisa | tapisare | tapisat | tapisând | singular | plural | ||
| tapisând | tapisați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | tapisez | (să) tapisez | tapisam | tapisai | tapisasem | |
| a II-a (tu) | tapisezi | (să) tapisezi | tapisai | tapisași | tapisaseși | ||
| a III-a (el, ea) | tapisează | (să) tapisai | tapisa | tapisă | tapisase | ||
| plural | I (noi) | tapisăm | (să) tapisăm | tapisam | tapisarăm | tapisaserăm | |
| a II-a (voi) | tapisați | (să) tapisați | tapisați | tapisarăți | tapisaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | tapisează | (să) tapiseze | tapisau | tapisară | tapisaseră | ||