TAPIȚERÍE s.f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. 3. V. tapiserie. [Gen. -iei. / cf. it. tappezzeria]. substantiv feminintapițerie
TAPIȚERÍE1 s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it. tappezzeria) substantiv feminintapițerie
TAPIȚERÍE2 elem. tapiserie. substantiv feminintapițerie
*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer. substantiv feminintapiserie
!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile substantiv feminintapițerie
tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie). substantiv feminintapițerie
TAPIȚERÍE2, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie. substantiv feminintapițerie
TAPIȚERÍE1, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiseríe s. f.] – Tapița + suf. -arie. substantiv feminintapițerie
tapițerie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tapițerie | tapițeria |
plural | tapițerii | tapițeriile | |
genitiv-dativ | singular | tapițerii | tapițeriei |
plural | tapițerii | tapițeriilor |