TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița. adjectivtapițat
TAPIȚÁ vb. elem. tapisa. verb tranzitivtapița
!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză verb tranzitivtapița
tapițà v. 1. a îmbrăca cu tapete; 2. fig. a acoperi: iedera tapițeaza zidul. verb tranzitivtapițà
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare. verb tranzitivtapița
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper [!] cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ. verb tranzitivtapetez
tapițat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tapițat | tapițatul | tapițată | tapițata |
plural | tapițați | tapițații | tapițate | tapițatele | |
genitiv-dativ | singular | tapițat | tapițatului | tapițate | tapițatei |
plural | tapițați | tapițaților | tapițate | tapițatelor |