TAPETÁRE s.f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. [< tapeta]. substantiv feminintapetare
TAPETÁRE, tapetări, s. f. Acțiunea de a tapeta și rezultatul ei. – V. tapeta. substantiv feminintapetare
TAPETÁ vb. I. tr. A acoperi cu tapete (pereții unei încăperi); a tapisa. [Cf. it. tappetare]. verb tranzitivtapeta
TAPETÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapete sau covoare pereții unei încăperi. 2. a pudra cu făină sau pesmet o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. (< it. tapetare) verb tranzitivtapeta
tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză verb tranzitivtapeta
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet. verb tranzitivtapeta
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper [!] cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ. verb tranzitivtapetez
tapetare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tapetare | tapetarea |
plural | tapetări | tapetările | |
genitiv-dativ | singular | tapetări | tapetării |
plural | tapetări | tapetărilor |