tantum definitie
- Vezi aici mai multe rimetantum
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutum
TANTUM ERGO loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)]. invariabiltantumergo
TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă. (< lat. tantum ergo, un atât de mare /jurământ/) invariabiltantumergo
PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum) invariabilpluraletantum
plurále tántum (lat.) loc. adj. (substantiv ~), pl. plurália tántum (-li-a) (substantive ~) invariabilpluraletantum
PLURÁLE TÁNTUM, pluralia tanium, loc. adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat. invariabilpluraletantum
SINGULÁRE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) care are numai formă de singular; defectiv de plural. (< lat. singulare tantum) invariabilsingularetantum
SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat. invariabilsingularetantum
singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a) invariabilsingularetantum