tînt, V. tont. adjectivtînt
TÂNT, -Ă adj. v. tont. adjectivtânt
tont, toántă adj. (lat. [at]-tonitus, uĭmit, speriat; it. sp. pg. tonto, prost. D. rom. vine ung. tandi, țopîrlan). Prost, neghĭob: stăĭ, toanto ! – Și tînt (Mold. Munt.). adjectivtont
TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătușă. 2. soția unchiului. (< germ. Tante, fr. tante) substantiv feminintanti
tánti s. f. – 1. Mătușă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoașă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante. substantiv feminintanti
*tánti f. fără pl., gen. al luĭ tanti (după germ. tante, fr. tante). Fam. Mătușă, țață. substantiv feminintanti
tánti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tánti substantiv feminintanti
TÁNTI s. f. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante. substantiv feminintanti
Tanti Mili expr. Miliția (în regimul comunist). substantiv feminintantimili
tántoĭ pe tántoĭ și tánti pe tánti loc. adv. (d. it. tanto, atît). Vulg. Tocmaĭ, tocmaĭ pe tocmaĭ. substantiv feminintantoĭpetantoĭ
a cânta în corul lui tanti Milica expr. (intl., înv.) a fi informatorul miliției. substantiv femininacântaîncorulluitantimilica
tanti substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tanti | tanti |
plural | tanti | tantile | |
genitiv-dativ | singular | tanti | tantii |
plural | tanti | tantilor |