TÁNIC adj.m. Acid tanic = tanin. [Cf. fr. tannique]. adjectivtanic
*tánic, -ă adj. (fr. tannique, d. tan, scoarță de stejar ș. a. cu care se tăbăcește, lat. pop. *tannum, cuv. galic). Care conține tanin: acid tanic. adjectivtanic
!tánic adj. m., pl. tánici; f. tánică, pl. tánice adjectivtanic
tanic a. acid tanic. V. tanin. adjectivtanic
TÁNIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique. adjectivtanic
tanic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tanic | tanicul | tanică | tanica |
plural | tanici | tanicii | tanice | tanicele | |
genitiv-dativ | singular | tanic | tanicului | tanice | tanicei |
plural | tanici | tanicilor | tanice | tanicelor |