tangou definitie

TANGÓU s.n. Dans modern de origine argentiniană, care se dansează în perechi, în cadență de doi timpi; melodia acestui dans. [Acc. și tángo, var. tango s.n. / < fr. , sp. tango]. substantiv neutrutangou

TANGÓU s. n. dans modern de perechi, de origine argentiniană, cu mișcare lentă, înrudit cu habanera; melodia corespunzătoare. (< fr., sp. tango) substantiv neutrutangou

tangóu (dans) s. n., art. tangóul; pl. tangóuri substantiv neutrutangou

TANGÓU, tangouri, s. n. Dans de salon, la origine vechi dans popular argentinian, cu ritmul lent în doi timpi, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. tango. substantiv neutrutangou

a lua la tangou expr. (intl.) 1. a critica. 2. (d. polițiști) a interoga. substantiv neutrualualatangou