TANGÓN s.n. Drug de lemn, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, care servește la legarea bărcilor aflate pe apă și pe care marinarii pot coborî în bărci. [< fr. tangon]. substantiv neutrutangon
TANGÓN s. n. (mar.) 1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, la ancorarea bărcilor și pe care marinarii pot coborî în bărci. 2. bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată să întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă. (< fr., sp. tangon) substantiv neutrutangon
*tangón n., pl. oane (fr. sp. tangon). Mar. Catarg orizontal mobil cu funiĭ și scară de care se folosesc corăbieriĭ ca să se scoboare într´o luntre saŭ să se suĭe din luntre în corabie cînd îs valurĭ. substantiv neutrutangon
tangón (catarg) s. n., pl. tangoáne substantiv neutrutangon
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon. substantiv neutrutangon
tangon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tangon | tangonul |
plural | tangoane | tangoanele | |
genitiv-dativ | singular | tangon | tangonului |
plural | tangoane | tangoanelor |