TANGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil; (fig.) real, evident. [Cf. fr. tangible, lat. tangibilis]. adjectiv tangibil
TANGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi perceput prin pipăit, prin atingere; pipăibil. 2. (fig.) real, evident, manifest. (< fr. tangible, lat. tangibilis) adjectiv tangibil
*tangíbil, -ă adj. (lat. tangibilis. V. tactil). Care se poate atinge. adjectiv tangibil
tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. tangíbilă, pl. tangíbile adjectiv tangibil
tangibil a. ce poate fi atins. adjectiv tangibil
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible. adjectiv tangibil
| tangibil adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | tangibil | tangibilul | tangibilă | tangibila |
| plural | tangibili | tangibilii | tangibile | tangibilele | |
| genitiv-dativ | singular | tangibil | tangibilului | tangibile | tangibilei |
| plural | tangibili | tangibililor | tangibile | tangibilelor | |