tanghír s. n., pl. tanghíre substantiv neutrutanghir
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier]. substantiv neutrutanghir
tanghir substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tanghir | tanghirul |
plural | tanghire | tanghirele | |
genitiv-dativ | singular | tanghir | tanghirului |
plural | tanghire | tanghirelor |