tangentă definitie
- Vezi aici mai multe rimetangentă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuntă
tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte adjectivtangent
TANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens]. adjectivtangent
TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens) adjectivtangent
*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. adjectivtangent
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent. adjectivtangent
*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. substantiv feminintangent
TANGÉNTĂ s.f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu câtul dintre sinusul și cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) În (sau prin) tangentă = tangențial. [< fr. tangente]. substantiv feminintangentă
tangéntă s. f., g.-d. art. tangéntei; pl. tangénte; abr. tg substantiv feminintangentă
tangentă f. Geom. linie dreaptă ce atinge o curbă într’un singur punct fără a o tăia. substantiv feminintangentă
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. substantiv feminintangență
TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence]. substantiv feminintangență
*tangénță f., pl. e (d. tangent). Geom. Situațiunea liniilor tangente. Punct de contact. substantiv feminintangență
tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe substantiv feminintangență
TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence) substantiv feminintangență
TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent) verb tranzitivtangenta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitangentă
| tangentă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tangentă | tangenta |
| plural | tangente | tangentele | |
| genitiv-dativ | singular | tangente | tangentei |
| plural | tangente | tangentelor | |